Întîlnirea participanţilor la procesul de soluţionare a conflictului transnistrean în formatul “5 +2” (Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina şi OSCE, precum şi observatorii din Statele Unite şi Uniunea Europeană), va avea loc vineri, la Viena . Ultima dată când a avut loc negocierea în formatul “5 +2”, a fost realizat în anul 2006. La iniţiativa preşedinţiei actuale al OSCE a Greciei astăzi în Viena a fost reînnoit procesul de negociere, care a fost oprit acum trei ani. Ne putem aştepta la unele progrese în această direcţie?
Cred că nu. Cred că această întâlnire este de natură să ia în considerare un studio, în legătură cu ceea, că în Moldova este acum la putere, oameni noi si negociator-şef din partea moldovenească care a fost desemnat, nu este specializat în problema transnistreană –acesta e Victor Osipov, viceprim-ministru pe problemele reintegrării. Cel mai probabil, această întâlnire poate fi privită ,ca pregătire pentru reluarea negocierilor.
Mai mult decât atât, la momentul de faţă pe ambele maluri ale râului Nistru: în Republica Moldova şi Transnistria –este o criză intra-politică. În Moldova nici pînă acum nu este ales preşedinte al ţării, Transnistria este pe pragul de un nou referendum privind modificarea Constituţiei. Societatea civilă, elitele politice şi acolo, şi dincolo sunt divizate. Pe fonul de mai sus ,discutarea perspectivelor al etapului nou, procesului de negociere este dificilă, mai ales că am auzit deja o serie de teze cu privire la reţete şi metodele de moldo-reglementarea transnistreană a noului guvern din Moldova. Locul – cheie în ele , îl ocupă vorbele despre restabilirea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, retragerea trupelor ruse din Transnistria, precum şi un apel de către transnistreni ca separatişti. Aşa cum vom vedem, noi formule de decontare nu sunt propuse. Din păcate, retorica a Democraţilor pe moldo-reglementarea transnistreană nu este diferit de retorica foştilor comunişti. Devine o impresie, că politicienii din Republica Moldova n-au nevoie de o soluţie de decontare reală, numai în cazul în care nu contau pe eficacitatea miraculoasă a cuvântului- mantre cu privire la integritatea Republicii Moldova. Aş numi această situaţie de performanţă – un ritual obligatoriu, care se realizează pentru sponsorii externi de decontare,în planul cărora nu intră apariţia unui nou stat pe harta Europei de Est. Am subliniat în mod repetat necesitatea de a se concentra nu pe scop, ci pe procesul de reglementare. Cred că noile autorităţi moldoveneşti au acum o şansă de a schimba situaţia într-un fel, să vedem dacă ea va profita de această şansă. Notez faptul, că procesul de negociere poate avea succes doar dacă există respectul reciproc pentru ambele părţi. Baza pentru dezvoltarea a unei formule reciproc- avantajoase de soluţionare există. Un astfel de cadru poate fi inclus în procesul de negociere pentru a consolida încrederea în măsuri de consolidare, de garanţii pentru dialog paşnic privind cooperarea reciprocă, consolidarea democraţiei, libertăţii mass-media, personal de bunăstarea cetăţenilor din Republica Moldova şi din Transnistria. Cred că, din punct de vedere al partidelor politice de repornire , nimeni nu va face nici un pas spre o soluţionare reală. La moment de faţă , procesul este doar un spectacol. Experienţa din Taiwan, şi a Ciprului de Nord arată că imitaţia a negocierilor ar putea dura zeci de ani. În acest caz, situaţia este exacerbată de diferiţi vectori ai jucătorilor externi interesele cărora, s-au intersectat în Transnistria: Rusia, SUA, UE şi Ucraina. În plus, cu cît mai departe, cu atât mai mulţi devin locuitori Transnistrieni , care s-au născut şi au crescut în Transnistria şi care niciodată n-au ştiut de un stat comun cu Republica Moldova şi n-au trăit în URSS. Şi, la rândul său, Kosovo, Abhazia şi Osetia de Sud, arată lumei coerenţa statelor sale . Deci, în prezent, Moldova pierde mult timp şi acesta îi joacă bine în favoarea independenţei depline pentru Transnistria.
Aleona Arşinova, director executiv al CIP, “Prorîv!”, Transnistria, molgvardia.ru