Declaraţia senzaţională a lui Marian Lupu, precum şi situaţia în jurul referendumului constituţional, comentează în mod special pentru IA “Lenta PMR” Vladimir Bodnar, deputat al Consiliului Suprem al Republicii Moldoveneşti Nistrene.
În ceea ce priveşte comentariile recente ale lui Marian Lupu la speranţa interacţiunei cu Eugeniu Şevciuc. Sunt deprins să reacţionez la astfel fapte. În acest caz, nici domnul Lupu, nici Consiliul Coordonator al nostru, n- au nici o dovadă, după cum am înţeles. Deci , nu au existat nici contactele oficiale, şi nici contactele personale confirmate . Oare cineva i-a dat lui Eugeniu Vasilievici oarecare comenzi în această direcţie, din numele partidului sau a Consiliului Suprem? Nu ştiu,de acest lucru,deaceea să-l acuz pe dumnelui pentru ceva, ar fi total ne productiv şi incorect.
Pe de altă parte, conducătorii de astăzi din Moldova, caută orice ocazie şi orice persoană în Transnistria, aşa cred eu , dorinţa căreia măcar cel puţin să semene cu dorinţa lor de a reîntoarce RMN, spunînd-o cu blîndeţe, sub tutela oraşului Chişinău. Ar trebui să fie înţeles de toţi. Nu li se pare celor, care au început deja să-l acuze pe domnul Şevciuc, că ei fac un deserviciu tuturor, nu numai pentru dumnealui însuşi? Astăzi în Transnistria există lideri diferiţi. Există lideri activi,aceştea sunt şeful de stat,adică preşedintele,precum şi şeful parlamentului. Ei sunt lideri şi fiecare dintre ei pot fi afişaţi într-o lume atît de urâtă, încît de la aceştea se vor întoarce toţi cu spatele. Poate că, de cineva este pusă astfel de sarcină? Eu nu exclud faptul că, acest lucru se datorează controversei urmate, după discursurile parlamentare ale lui Eugeniu Şevciuc la 18 noiembrie.
Fiind sincer, Consiliul Coordonator, niciodată nu mi-a inspirat încredere. Nu mă tem, şi nici nu mi-e ruşine de aceste cuvinte. Dacă acesta este Consiliul Coordonator al organizaţiilor publice, atunci acolo, ar trebui să fie prezenţi toţi. Eu, de exemplu, niciodată, nu am făcut parte din această organizaţie şi nimeni nici nu m-a invitat să merg acolo. Cu toate că, organizaţia noastră se ocupă cu ceea, ce face viaţa ucrainenilor mai bună, ca lor să le placă traiul în Transnistria şi să iubescă această Respublică.
Acum trebuie să acţioneze cu metode complet diferite. Preşedintele, la o reuniune a Consiliului Suprem a fost deacord cu acel proiect de decret, care a fost introdus la votare. Nimeni nu poate să spună, că preşedintele a declarat astfel: “Nu, noi nu vom face aceasta.” Toţi au auzit alte cuvinte . Dacă cineva, continuă să facă în această direcţie, oarecare paşi distructivi, aşa cum este colectarea de semnături pentru organizarea unui referendum şi a reglementărilor de boicot aforţelor armate din RMN pe 18 noiembrie, acesta nu este corect. A fost sugerată formula corectă pentru soluţionarea paşnică a conflictului – să lucrăm împreună pentru a face ceva. Dar colecţia de semnături, cred eu, înseamnă – lasa cineva să câştige. Eu cred că victoria în acest caz, este numită “Sărbătorească” Aceasta este o victorie asupra lor însuşi . Poate cineva este cointeresat de faptul, de a diviza societatea noastră. Pentru noi, acest lucru este cel mai straşnic. Timp de 19 ani noi am evitat acest lucru prin orice mijloace, pentru că am ştiut că – dacă suntem împreună, dacă avem o idee, o filozofie de viaţă, atunci nu ne va birui nimeni. Şi, îndată după ce ne va trage pe părţile opuse ale baricadei , se vor profita de acest lucru . Aşa cum se spune – divide şi stăpâneşte. Se pare că, în present,deacum există regizori la o astfel de idee.
Dacă pro-organizaţiile prezidenţiale, drept susţin ideile şefului de stat, nu a personalităţii sale, ci anume ideilor sale, atunci de ce nu ar trebui să vină la întâlnirea forţelor armate, şi să-şi exprime poziţia sa complet diferită de poziţia deputaţilor a Forţelor armate ? De ce nu ar trebui să ne arăte nouă ,tuturor, precum şi preşedintelui, că există forţele, care sunt pe deplin înţelese şi sprijină ideea preşedintelui, şi că ei au argumente în acest sens, ei au unitate în această direcţie? Asta nu s-a întâmplat. Dacă ar fi acolo ofensaţi şi nu le-ar da cuvântul de a vorbi, ei ar putea să ridice un scandal. Atunci le-aş fi inteles bine – ei au venit cu intenţia fermă de a proclama ceva, de proteja ceva , dacă este necesar, să-şi exprime punctul său de vedere, însă lor le-au închis gura . Însă totul a fost făcut în mod diferit. Ei au ignorat reuniunea forţelor de armate. Este just să declarăm, că aceste partide, în acest caz sunt distructive pentru Transnistria, pentru că dacă toate acestea ar fi fost înainte de reuniunea Parlamentului – indiferent ce vor spune şi cum vor vorbi vorbi – ar fi de înţeles. Dar atunci când acest eveniment s-a întâmplat, decizia este făcută şi adoptată în unanimitate. Chiar şi cei care, probabil, au avut o opinie diferită,oricum a votat “pentru”. Scuzaţi-mă vă rog – însă ce ei mai doresc ? Ce doresc să mai dovedească? Să arăte, că îşi iubesc preşedintele? Eu de asemenea, am vorbit la şedinta şi am spus: “Dumneavoastră , Igor Nicolaevici,sunteţi prietenul meu şi om respectat.” E pe drept aşa . De aceea, ar trebui să ne clarificăm cu aşa-numiţii “Prieteni”. Într-adevăr, aceştea sunt cu adevărat prieteni?