Politolog, analist şi filosof social Stanislav Belkovski pe paginile IA “Lenta PMR” s-a împărţit cu opiniile sale, cu privire la perspectivele europene ale Republicii Moldova, apreciază posibilitatea de unificare a Moldovei cu România, precum şi prezice realitatea recunoaşterei independenţei Transnistriene şi sugerează modalităţile de rezolvare a crizei constituţionale din Tiraspol.
Cum se vor dezvolta relaţiile moldo-române, în contextul integrării europene a Republicii Moldova?
Faptul că, nici o integrare europeană a Republicii Moldova nu poate fi. Nici în viitorul apropiat, nici în perspectiva ulterioară, Moldova nu va deveni membru al Uniunii Europene. Şi aceasta nu depinde de relaţiile Republicii Moldova cu România, care este deja un membru al UE. Ca o ţară independentă, Republica Moldova va trebui să se împace cu starea sa actuală dărăpănată şi cu situaţia sa, în primul rând pentru că UE însăşi nu va creşte în următorii zece ani. Acum, membrii vechi – fondatorii Europei, nu sunt interesaţi de extinderea în continuare a UE în perspectiva istorico-previzibilă. Prin urmare, dacă Moldova doreşte în Uniunea Europeană, ea ar trebui să se pregătească pentru negocierile cu România, privind integrarea europeană. De fapt, în Moldova de azi, există oameni care nu ascund, că asocierea lor cu România – este problema viitorului apropiat, în special, a Preşedintelui Parlamentului şi preşedintele în exerciţiu, Mihail Ghimpu care vorbeşte despre aceasta deschis. Şi, deşi Moldova oficial neagă astfel de perspective, cred că, după evenimentele din aprilie, după schimbarea regimului, după ce partidul comunist a intrat în opoziţie, integrarea Republicii Moldova cu România devine tot mai reală.
În acest context, care sunt perspectivele Transnistriei ?
Cred că, în cazul în care Chişinăul şi Bucureşti vor ajunge la înţelegerea de unificare şi Republica Moldova va deveni o parte din România, atunci Transnistria va obţine toate motivele de recunoaştere a independenţei sale . Prin urmare, Uniunea Europeană, Rusia şi alte ţări, înţelegînd gravitatea unificării României cu Republica Moldova, vor merge pentru recunoaşterea Transnistriei. Cred că “România Mare” nu are nevoie de Cecenia proprie, prin urmare, Bucureştii, este una dintre primele regiuni care au recunoscut independenţa Transnistriei.
Astăzi în Transnistria s-au tensionat relaţiile dintre elite,în privinţa proiectului constituţional a lui Igor Smirnov. Parlamentul şi preşedintele sunt într-o stare de conflict deschis. Care este eşirea optimă dintr-o astfel de criză constituţională?
Cred că, succesul referendumului, care iniţiază domnul Igor Smirnov, pare să fie destul de îndoielnică. Prin urmare, este actual un scenariu de compromis, care ar sugera următoarele. Igor Smirnov, desigur, rămâne la putere şi nu restituie autorităţii sale cel puţin până la sfârşitul mandatului său, adică până în decembrie 2011, atunci când el singur va decide, să înainteze un nou mandat sau nu. El renunţă la proiectul său odios- constituţional. Este clar că, Parlamentul la fel ar trebui să meargă la concesii, pentru că independenţa reală este posibilă numai în condiţii de putere prezidenţială puternică şi a admiterei sciziunei verticale în elită. În cazul în care, opoziţia prezidenţială şi cea parlamentară va merge prea departe, atunci aceasta poate juca un rol decisiv în soarta statalităţii transnistrene.
Intervievat de Aleona Arşinova, în special pentru IA “Lenta PMR”