iа.tirаs.ru@gmаil.соm

Содержание

Două popoare care locuiesc pe partea cealaltă a rauletei mici Prut, nu pot fi mult timp separate

Corespondentul agenţii Nika- de presă, discută cu ideologul Corporaţiei Internaţionale al Tineretului, «PRORÎV!” şi  Partidul  din acelaşi nume din Transnistria, sociologul din oraşul  Tiraspol, Dmitri Soin.

– Evaluarea Dvs.  a situaţiei socio-politice de pe ambele maluri ale Nistrului, după constituirea noilor autorităţi ale RM. Şi  cu  cît sînt  reale  şi pot fi productive  contactele din ambele  părţi  pentru a discuta aspecte referitoare la condiţiile şi principiile de soluţionare a conflictului transnistrean?

– În Moldova, în opinia mea, acum este o repornire de sistem. Regimul comunist, care  a ajuns la peste opt ani de guvernare, în toate celulele  statului moldovean, încet, dar se lasă. Autorităţile noi în Moldova, evitând cu atenţie mişcările bruşte inutile, iau sub controlul său  pârghiile-principale  ale guvernului. Nu este atât de uşor, pentru că Voronin a creat o formă cu adevărat unică de guvernare mai mult ca o monarhie sau o Juntă. Un partid  controla atât Parlamentul, cât şi a guvernul precum  şi instanţele judecătoreşti. Astfel, toate ramurile de guvernare. Şi peste toate acestea stătea şi  crud  conducea  domnul- communist  Vladimir Voronin. Să repete acest lucru în Republica Moldova, probabil , nu  se va mai reuşi niciodată. Dar, şi de a termina acest lucru nu este atât de simplu. Comuniştii, sau mai degrabă  vîrful  acestora, cu disperare resistă, destabilizează situaţia, încearcă să se răzbune. Deci, în conformitate cu previziunile mele  repornirea sistemului  în  Moldova va fi  grea şi dureroasă.

Nu este exclus, chiar şi o reîntoarcere parţială a comuniştilor la putere. Acest lucru se va întâmpla în cazul în care coaliţia democratică se va clătina şi se va  împărţi. Dar aceştea vor  fi  alţi  comunişti – ” de coaliţie”. Aceştea vor trebui să negocieze, să facă  atribuţie  şi  să manevreze. Dar  acest lucru nu este stilul  tovarăşului  Voronin. Nervii vor  depune  foarte rapid, precum şi orice “coaliţie roşie”se va  prăbuşi, îngropînd  pe  toţi  participanţii lor . Într-adevăr, în termen scurt, comuniştii  RM treptat vor deveni  până la capacităţile  comuniştilor din Rusia şi Ucraina. Acest lucru înseamnă că, avînd  10-15 mandate, aceştea vor fi fracţiune zgomotoasă  al opoziţiei şi nimic mai mult. Lupta reală în Republica Moldova este probabil să se desfăşoare între pro-partide europene, precum şi pentru dreptul de a poseda chiar mai mult  pro-european. Rutele cele mai populare  a politicienilor moldoveni vor fi  zborul la : Strasburg, Bruselli, Londa şi Waşington. O altă întrebare strategică – problema relaţiilor cu România. Sunt sigur că, de fapt, aproape toţi  politicii din Moldova şi partidele  sunt  foarte favorabili  în privinţa  României.  Însă doar unii  vorbesc  despre aceasta   în mod deschis, în timp ce altele pe ascuns. În acest sens, Mihai Ghimpu, probabil cel mai cinstit om politic din Republica Moldova. Eu nu pot să spun că în curând se va deschide anşlius în  RM. Acest lucru nu este chiar necesar. Totul va fi făcut mult mai inteligent, un acord bilateral privind relaţii speciale, ceea ce ar însemna, de facto, unirea. Si apoi va  fi Uniunia de drept “de –iure”. De data aceasta, probabil, poate fi  amânat pe  timp. Dar numai de a amâna, dar nu de a  opri accestea . Încercările din partea Rusiei  şi  a Ucrainei  să oprească  aceste procese nu au o perspectivă strategică. Două popoare  cu aceeaşi istorie, cultura şi limbă,  care locuiesc  pe partea cealaltă a  rauletei mici  şi înguste râul  Prut , nu pot  rămâne mult timp în stare divizată. Mai ales atunci când unul dintre aceste popoare  trăiesc în Uniunea Europeană, iar a doua se confruntă  cu toate “plăcerile “ de a trăi în ţară  post-sovietică înapoiată. Personal, eu nu sunt un suporter sau adversar de “Unire. Doar faptele sunt lucruri încăpăţânate şi trebue  de spus, dacă nu vrem să se prezinte şi altele pe un drum greşit.

Pe fonul ” repornirei sistemului moldovenesc “, s-a  început un fel de ” repornire a  sistemului ” nistrean. Acesta a început în aprilie, de la introducerea modificărilor notorii constituţionale 16. Atunci , deputaţii din PMN Consiliului Suprem au căutat să elimine de pe scena politică,  pe vice-preşedintele Korolev  şi să a consolideze poziţia constituţională al legiuitorului. După o scurtă, intensă  de scandaluri contracţii de susţinători şi  de adversari lui Igor Smirnov  deputaţii s-au retras, au  retras şi amendamentul, şi spikerul  Eugeniu  Şevciuk, a demisionat. Dar pe  preşedintele astfel de scenă nu era pe plac , şi el creînd  o comisie constituţională a înfiinţat  o nouă versiune în  Legea fundamentală. Fără a intra în detalii, eu va spun un singur lucru – în această Constituţie, preşedintele poate face totul! Este într-adevăr  o copie a constituţiei Ruse, dar cu unele rezerve. Deci, nu este limitat numărul de longitudine pentru şedinţa  în scaunul prezidenţial şi nu este susţinut  principiul de alegere a deputaţilor de către listele de partid. Acest lucru a dus la critici a proiectului de la poziţia sa fiindcă nu îndeplineşte standardele democratice. La rândul său, preşedintele Smirnov doar “a spart”, proiectul său prin intermediul Comisiei, şi el este pe cale să fie supus  la un referendum. Tarifele sunt de fapt foarte ridicate. În opinia mea, referendumul viitor nu este doar voinţa poporului cu privire la noua constituţie, dar, de asemenea, un vot de  încredere sau ne încredere însuşi domnului  Smirnov. Apropo, el însuşi a spus despre acest lucru. Câştigînd referendumul  – va câştiga  şi alegerile prezidenţiale din 2011. Pierzînd, va exista o criză de încredere de putere. Va fi pus în discuţie legitimitatea  lui Smirnov, ca şef al statului. Şi atunci nu vom mai avea victoria în 2011, şi este posibil  să fie alegeri prezidenţiale anticipate. Nu am nici o îndoială că, în caz de defecţiune a  referendumului, adversarii  lui Smirnov  doar aşa vor pune întrebarea. Deci, mizele sunt foarte mari şi toată elita  transnistriană s-a concentrat pe acest aspect.

Cu astfel de schimbări la scară largă în Republica Moldova şi Transnistria ,pentru a vorbi despre relevanţa de contacte dintre părţi cu privire la soluţionarea conflictului  nicidecum nu e serios . Mai degrabă, sub presiunea din partea actorilor externi – garanţi şi facilitatori, părţile  efectueză  -un dans ritual. Ele oferă de schimb propuneri, dispun pregătirea şi  etc. Dar nimic real în spatele acestui lucru nu este meritat. Pălăvrăgheli goale ai miniştrilor şi  ai persoanelor  autorizate. Nimeni nu va face nici un pas real, pentru a pune capăt sistemului de transformări şi  în Republica Moldova şi  în Transnistria.

– În cazul dacă Chişinăul  şi Tiraspolul  vor primi  o acţiune reciprocă în cadrul reuniunilor bilaterale de decontare, oare ei vor simţi problemele de incompatibilitate politică şi mentală ? 

 – Incompatibilitatea noastră  a fost formată  încă în anul 1989, când a trecut prima greva cu privire la problema limbii. Apoi, acesta a crescut brusc după agresiunea din Moldova în anul  1992. Apoi, au fost  blocade, atacuri de informaţii, conflictele din Summit-ul şi alte aspecte neplacute din cartier. Desigur, că incompatibilitatea acestui fapt, numai a intensificat totul . Sigur, noile autorităţi ale RM nu i-au responsabilitatea oficială pentru trecut. Dar, din păcate, aceştea  repetă, de la începutul său în procesul de negociere ,aceleaşi erori pe  care  le-au repetat  conducătorii precedenţi. Încă o dată am auzit mantra a integrităţii teritoriale, a retragerei trupelor Ruse şi  a separatiştilor. Aceasta este calea spre gol. Este surprinzător faptul că “terrierii taur lui  Voronin” tip precum este Şova  şi intelectuali- disidenţi  , cum ar fi Osipov ,  încalcă pe unul şi acelaşi lucru. Baieti! Începţi  o conversaţie cu măsuri de încredere  construcţie, deblocaţi  economica, deschideţi domenile  politice  informaţionale şi  încetaţi odată hărţuirea ambelor părţi  din motive politice. Aici şi  veţi ofta în linişte.Iar acolo nu e de parte  şi  de  formula rezolvării acestei probleme . În stare de tensiune pot veni numai la unua – la agravarea în continuare a relaţiilor şi  la o confruntare posibilă, până  la scenarii militare.

– Cum credeţi că se  poate întâmpla în cadrul negocierilor, în cazul în care obstacolele deja  sunt vizibile (se referă de  neutralizarea  opiniilor  reciproc cu privirea  la rezultatul negocierilor şi prezenţa părţilor  a  documentelor de bază incompatibile  – Legea RM din 2005 şi  rezultatele referendumului din Transnistria, în septembrie 2006? – Dacă nimic nu va fi  schimbat- negocierile vor atinge  un impas. Sunt cu totul fără speranţă. Aceasta, de altfel, se va folosi aceeaşi comunişti care au criticat coaliţia de guvernământ pentru lipsa de flexibilitate în problema transnistreană. În timp ce  era la putere, Voronin, maximal  a încordat relaţiile cu Tiraspolul. Acum, cînd are nevoie de voturi din stânga Nistrului, comuniştii au început să cânte cântece complet diferite. Pentru ei este favorabil   ca  transnistrienii să-I iubească, să urască noile autorităţi din Moldova şi să se  teamă de românii  mitici, care sunt  pe cale să profite de  Tiraspol.

 – Cât de mult pot dura o imitaţie a procesului de negociere pe fundalul din impas aparent?

 -Experienţa din Taiwan, Ciprul de Nord şi de multe alte domenii  cu  starea de tranziţie le arată ,că imitaţia  poate dura zeci de ani. Mai ales pe fundalul posturilor  compensatorii de autorii externi, aşa cum ar fi EC , SUA, Rusia şi Ucraina. Toată lumea înţelege ,că declaraţiile dintre primii oameni din aceste ţări ,cu privire la integritatea teritorială a Republicii Moldova, nu este mai mult decât un tribut adus de  o tradiţie. Dar soarta a Serbiei, în care există deja recunoscuta Kosovo şi Georgia, unde deja înfloreşte şi se dezvoltă, Abhazia şi Osetia de Sud, ilustrează realităţile de zi. Totul este  foarte confuz şi dificil de prevăzut.

 – Există speranţa că autorităţile din Moldova, vor  declara disponibilitatea de a aplica noi abordări de decontare, vor găsi ei, şi aceste abordări pot fi primite  şi din  partea  transnistreană?

– Astazi, Moldova nu poate oferi nici o abordare cu adevărat nouă de decontare. Analizând declaraţiile reprezentanţilor  ai coaliţiei de guvernământ în problema transnistreană,îţi dai seama că ele  defel nu  se diferă de  poziţia comuniştilor. Odată cînd  timpul   lucrează  asupra  statalităţii transnistrene. A crescut  şi s-a consolidat elita regională, s-au născut şi au  crescut generaţia Transnistreană îngenere  ne a trăind într-o Moldovă Unită şi URSS, s-a schimbat oportunitatea  geopolitică, şi nu în favoarea RM. Prin urmare, prelungind negocierea , refuzând  abordări noi, Chişinăul   însăşi în mod definitiv separă de la sine Transnistria. Stiţi, doar în aceste zile, sub auspiciile Asociaţiei de Politică Externă din Moldova au fost  petrecute “dialoguri transnistrene”. Scopul lor este de a crea o platformă de comunicare a elitei tinerilor din Moldova şi Transnistria. Deci, aşa reprezentanţii  Republicii Moldova şi Transnistria fără a observa că, să spunem, la un anumit nivel de intuiţie, se aşeză pe părţi opuse a mesei, în spatele carui  a fost o discuţie. Poate că aceasta este cea mai bună ilustrare a problemei ,cât de departe  a plecat împărţirea fostei RSSM. Desigur, fiind  la Chişinău oameni – mult mai flexibeli –  şi mai profesionali, s-ar fi acţionat în conformitate cu legislaţia de marketing. Unul dintre principiile de tehnologii de introducere pe piaţă –este de a face clientului o  ofertă lucrativă. În cazul nostru, acesta e  confederaţia. Să nu uităm că o confederaţie –  este o formă de asociere a  statelor suverane, în care fiecare dintre ele este independentă şi are propriile sale organe ale puterii de stat şi de administrare. Membrii Confederaţiei de obicei  formează  organe  speciale de coordonare, a politicii externe, de cooperare militară, etc .Cu toate acestea, garantul  acestei confederaţii -ar putea fi , pe de o parte, Unitatea Europeană  şi SUA, pe de altă parte – Rusia.

După  dorinţă  pot să contribuie la stabilitatea noii uniuni interstatale şi Ucraina, ca ţara limitrofă cu Republica Moldova si Transnistria. Spre deosebire de proiecte  autonomiste şi chiar federale, aceasta ar putea fi  cel mai real. Confederaţia  îndestul ar  răspunde  după  interese  şi elitelor  locale şi jucătorilor  străini în acest domeniu. Pentru a lua un astfel de pas trebuie să fie  curaj, voinţă politică şi minte. Va face aceasta  noile autorităţi moldoveneşti, nu ştiu. Dar această şansă nu poat fi trecută cu vederea.