Adjunctul Dumei de Stat al Federeţiei Ruse , preşedintele Comitetului Dumei de Stat pentru afaceri CSI şi relaţiile cu compatrioţii în străinătate, membru fracţiunii LDPR Alexei Ostrovski, a răspuns la comentariile MAE RMN, în ceea ce priveşte declaraţiile sale, privind reforma constituţională în Transnistria. Atunci când, mai mult decât angajată, de către Preşedintele Transnistriei,MAE RMN acuză pe cineva din afara acestui angajament, acest lucru provoacă râs şi zâmbete. Dacă să vorbim despre angajamentul declaraţiei mele, cu privirea la conduita necorespunzătoare a referendumului în Transnistria, aş dori să confirm autorităţile din Transnistria, şi în special Ministerul Afacerilor Externe,că eu sunt cu adevărat angajat, chiar aş spune-că sunt mai mult decât angajat. Eu sunt angajat de cetăţenii din Rusia, care locuiesc în Transnistria şi în care sunt majoritatea, în comparaţie cu cetăţenii din alte ţări. Aceştea sunt alegătorii mei şi este pe datoria mea şi pe voinţa de conştiinţă,eu nu pot fi neangajat de către persoanele, cu care am vorbit în Transnistria şi la Moscova, atunci când ei vin şi cer o întâlnire cu mine. Mi-e foarte frică de tendinţele, atunci când cetăţenii Rusiei, cer ajutor de la parlamentarii ruşi, argumentând, că este imposibil să trăiască în Republica, în care, de fapt sunt create condiţiile pentru prosperitatea unei singure familii, definind prezentul şi viitorul acestui teritoriu. Oamenii vor să trăiască fericit în Transnistria, doresc să nască copii, doresc să aibă un viitor în patria lor. În schimb, autorităţile din Transnistria, intrigînd pe o lungă perioadă de timp, uită despre îndeplinirea responsabilităţilor sale directe, de a normaliza situaţia socio- economică din regiune. Ei sunt implicaţi în litigii interne şi intrigi, cu scopul de a menţine puterea personală, iniţiază un referendum, conduita căruia, aşa cum am menţionat în interviurile mele anterioare, va alunga de la sine pe ultimii, câţiva prieteni din Transnistria, în Europa de Est şi de Vest. În această privinţă, din păcate, trebuie să împărţim odoliul cu conducerea republicii, în persoana preşedintelui şi anturajului său şi cu poporul transnistrean, suferind multe de toate, dintre care majoritatea sunt cetăţeni de ai noştri şi concetăţeni. Convingerea mea profundă este că, atât timp cât Guvernul Republicii, cât şi cel executiv, precum şi ramura sa legislativă, nu va găsi un consens necesar şi un compromis şi cooperarînd, nu vor începe să angajeze o repartizare echitabilă a ajutoarelor umanitare, care vin din Rusia, fericire în poporul transnistrean nu va fi.
Menu
iа.tirаs.ru@gmаil.соm